În decembrie 2025, Parlamentul European a adoptat o rezoluție de susținere a inițiativei cetățenești europene „My Voice, My Choice”, inițiativă prin care se solicita crearea unui fond special destinat sprijinirii accesului la serviciile de avort la nivelul Uniunii Europene.

La 26 februarie 2026, Comisia Europeană s-a pronunțat în susținerea acestui demers, precizând că, deși nu consideră necesară înființarea unui fond distinct, statele membre pot utiliza resurse din Fondul Social European Plus (FSE+), ca formă de sprijin în domeniul sănătății publice, pentru a facilita accesul la servicii medicale ce includ întreruperile de sarcină.

Această poziționare are implicații care depășesc aspectul strict financiar. Calificarea explicită a avortului drept „serviciu medical” și integrarea sa în sfera politicilor de sănătate publică la nivel european produce o mutație semnificativă în cadrul dezbaterii, deplasând discuția din zona opțiunilor politice și etice aflate în competența statelor membre către cea a standardizării la nivel european a unor aspecte sensibile ce aparțin sferei de reglementare națională în materia protecției vieții.

De altfel, chiar în absența creării unui fond dedicat, recunoașterea explicită a avortului în sfera potențială de finanțare prin FSE+ creează un mecanism ce poate genera presiune politică asupra guvernelor naționale și poate influența viitoare politici publice, favorizând o agendă ideologică pro-avort.

Într-un stat de drept, orice orientare instituțională în acest domeniu trebuie să țină seama de valoarea fundamentală a dreptului la viață, care constituie temelia ordinii juridice europene și naționale. Dreptul la viață, inclusiv în dimensiunea sa prenatală, impune nu doar o recunoaștere formală, ci și politici publice coerente, orientate spre sprijinirea vieții, a maternității și a familiei.