Ca urmare a procesului de monitorizare legislativă continuă, având în vedere și solicitările primite din partea mai multor persoane și entități interesate, O.C.D.L. a analizat proiectul Ministerul Sănătății privind aprobarea Strategiei naționale de vaccinarea în România pentru perioada 2023-2030, ajungând la concluzia că aceasta poate crea premisele atingerii unor drepturi și libertăți fundamentale, context în care, alături de alți reprezentanți ai societății civile, a solicitat organizarea uneidezbateri publice căreia Ministerul Sănătății i-a dat curs, organizând o dezbatere în mediul online în data de 17.08.2023, ocazie cu care am semnalat o serie de vulnerabilități incidente care știrbesc încrederea opiniei publice în proiectul propus.

În principiu, reticențele întemeiate ale populației sunt generate, printre altele, de faptul că:

– această strategie își propune ab initio un „target”, respectiv o acoperire vaccinală de 90-95% din populația României, pe toată durata vieții, de la naștere și până la deces;

– se extinde în mod nejustificat numărul de vaccinuri din calendarul național;

– se apelează la interviul motivațional pentru vaccinarea HPV șila colaborări cu entități specializate pentru ajustarea mesajelor de vaccinare cu tehnici de marketing social, ceea ce denotă o abordare mai degrabă comercială decât medicală a vaccinării;

– nu se pune accent pe consimțământul real și obiectiv informat al pacientului, ori pe responsabilitatea furnizorului/autorităților pentru eventualele efecte adverse.

O.C.D.L. nu susține așa-numitele mișcări antivacciniste, însă pledează pentru informarea obiectivă, transparentă și completă a cetățenilor, unde consimțământul este dat în mod liber și în deplină cunoștință de cauză, în conformitate cu Legea nr. 46/2003, Convenția de la Oviedo, Carta Europeană a Drepturilor pacienților ș.a.

Strategia națională marginalizează informarea completă a cetățenilor (pacienților), în sensul Legii nr. 46/2003, plecând de la premisa axiomă că vaccinurile sunt eficiente și sigure, or accepțiunea publică (și realitatea a dovedit-o) este semnificativ diferită și mult mai nuanțată, ținând seama că în sistemele de raportare a efectelor adverse se înregistrează efecte adverse și reacții post-vaccinale diverse.

Actul medical este o opțiune personală a fiecărui individ, cu privire la care trebuie să existe o informare obiectivă, care să ofere informații clare și netrunchiate, inclusiv cu privire la aspectele defavorabile vaccinării, cum ar fi reacțiile adverse, asigurându-se astfel premisele luării unei decizii personale în cunoștință de cauză și în deplină libertate.

Vaccinarea nu este un standard care se aplică universal populației, această abordare intrând în contradicție flagrantă cu prevederile Convenției de la Oviedo, care are în prim plan respectarea fiecărei ființe umane în individualitatea ei, al cărei interes primează față de interesul societății.

Vaccinarea este un act individual, iar nu un panaceu universal!

Pentru a convinge de buna-credință în promovarea actului medical al vaccinării, nu trebuie neglijat nici discursul ce privește responsabilitatea pentru siguranța vaccinurilor, respectiv în sarcina cui cade răspunderea pentru eventualele efecte adverse ale vaccinării.

În ceea ce privește obligativitatea vaccinării, proiectul Ministerului nu reglementează norme imperative explicite, însă pentru implementarea acestuia este necesară adoptarea legii vaccinării, lege prin intermediul căreia parte din conținutul acestui proiect va putea deveni imperativ.

Consimțământul pacientului nu se poate prezuma nici chiar în caz de vaccinare obligatorie, ci acesta trebuie dat în mod expres, după informarea corespunzătoare, iar eventualele efecte adverse grave trebuie să poată atrage răspunderea părților culpabile.

În concluzie, O.C.D.L. își exprimă reținerile în ceea ce privește forma actuală a Strategiei naționale de vaccinare și, pe cale de consecință, va continua să monitorizeze parcursul acestei strategii, iar după caz, să intervină cu amendamente sau alte masuri ce s-ar impune.